Analiză tactică. Real Madrid vs. Barcelona

134

Aseară s-a consumat al 4-lea „El Clasico” al sezonului, însă nici de această dată Real Madrid nu a putut obține victoria.

Deși a început ceva mai bine partida, Real Madrid are încă destule carențe, atât de ordin defensiv (în special implicarea liniei mediane) cât și de ordin ofensiv (gestionarea „baloanelor” în ultima treime, finalizarea). Mai notăm și lipsa unui jucător providențial în echipă și obținem un tablou destul de întunecat pentru Real Madrid, pe care Solari nu cred că îl poate modifica.

Haideți să vedem ce a mers și ce nu a mers pentru Real Madrid aseară.

Formații și așezări

 

Real Madrid a propus un 4-3-3 cu o linie de mijloc formată din Kroos, Casemiro și Modric, iar în atac i-am regăsit pe Bale, Benzema și Vinicius. Destul de multă flexibilitate în linia ofensivă de 3 oameni, aceștia schimbându-și frecvent pozițiile pentru a păcăli fundașii adverși.

Formația prezentată pe grafică este confirmată și de realitatea din teren.

Barcelona s-a așezat tot într-un 4-3-3 (ceva mai flexibil) cu Arthur în linia mediană și cu Dembele alături de Messi și Suarez în atac.

Atunci când se aflau în posesia „balonului”, elevii lui Valverde se așezau într-un 3-4-3. Arthur cobora între Lenglet și Pique, iar cei 2 fundași laterali, Roberto și Alba făceau pasul în față, în linia mijlocașilor.

Când se aflau în defensivă, cei de la Barcelona schimbau modulul în 4-4-2/4-4-1-1, cu Dembele în linie cu Arthur, Busquets și Rakitic.

Presing

Real Madrid a început într-o manieră agresivă meciul și a încercat să recupereze mingea cât mai aproape de poarta lui ter Stegen și cât mai repede.

8 jucători în jumătatea adversă, exercitând un presing orientat „către om”. Această abordare a deranjat Barcelona care a fost nevoită să apeleze la 55 de mingi lungi.

De asemenea, datorită presingului agresiv, Real madrid a reușit 13 intercepții (4 în jumătatea adversă), față de 11 Barca (0 în jumătatea adversă).

Barcelona a avut nevoie cam de 10-15 minute să se adapteze presingului adversarilor (care oricum n-a putut fi susținut pentru o perioadă foarte lungă de timp), timp în care Madridul a avut posesia (51, 2%) și a reușit să șuteze de 4 ori la poartă (Barcelona niciodată).

De partea cealaltă, băieții lui Valverde au preferat să adopte o poziție medie, lăsând mingea fundașilor centrali, dar încercând să blocheze opțiunile de pasă, în special cele din zonă centrală.

Jocul între linii

Chiar dacă nu a fost pedepsită de Real, Barcelona a avut unele inadvertențe în organizarea defensivă.

De exemplu, spațiul mare dintre linia fundașilor și cea a mijlocașilor. Fie mijlocașii s-au retras prea greu, fie fundașii, puțini temători din cauza vitezei lui Vinicius și/sau Bale, n-au presat suficient de sus. Cert este că Real ar fi putut profita de astfel de momente de joc.

Însă jocul ofensiv al „galacticilor” a fost lipsit de creativitate. Deși sunt 9 jucători în jumătatea Barcelonei, iar fundașii laterali ocupă poziții de extreme, nimeni nu încearcă să exploateze spațiul dintre liniile catalanilor (Isco a fost lăsat pe bancă).

După cum rezultă din această imagine, observăm că Real Madrid și-a concentrat majoritatea atacurilor pe flancul stâng, acolo unde a activat cel mai periculos jucător al lor: Vinicius. Brazilianul, în vârstă de 18 ani, a avut cele mai multe șuturi (6), cele mai multe centrări (6) și cele mai multe șanse create (3) din echipa sa.

Băieții lui Solari nu prea au izbutit să desfacă apărarea catalanilor și s-au mulțumit să ducă mingea într-o zonă laterală și să centreze: 30 de centrări Real Madrid, 6 centrări Barcelona.

Având un plan ofensiv rudimentar și fără prea multă imaginație, a fost dificil pentru Real să creeze, dar ușor pentru Barcelona să se apere. Aceștia au avut grijă să aglomereze careul și să își asigure mereu superioritatea numerică.

Carvajal vs. Dembele

Barcelona a alternat atacurile din zonă centrală cu cele din zonele laterale, dar Carvajal a fost motivul pentru care partea stângă, a lui Dembele, a fost preferată.

Pentru că Solari i-a cerut lui Carvajal să stea foarte aproape de Dembele, un spațiu mare apărea în pe flancul drept al apărării „madrilenilor”.

Dembele, având o viteză superioară, cobora în propria jumătate unde combina cu un coechpier, după care imediat era lansat în spațiul liber lăsat de Carvajal, care a avut o viață grea cu tânărul francez.

Casemiro vs. Messi

O situație asemănătoare a fost și în cazul lui Casemiro care a fost „gardianul” lui Messi.

Indiferent de poziția argentinianului, dacă acesta se afla în posesia „balonului”, brazilianul trebuia să fie lângă el și să încerce recuperarea.

Asta însemna că de multe ori Casemiro își părăsea poziția naturală, ceea ce putea crea anumite dezechilibre în sistemul defensiv al lui Solari.

După cum putem observa, poziționarea lui Dembele (despre care am vorbit mai sus), îl obliga pe Carvajal să se îndepărteze de Varane, ceea ce crea un spațiu ce putea fi atacat. În mod normal, sarcina de a compensa în astfel de situații îi revine lui Modric sau Casemiro. Când însă aceștia sunt în „afara” pozițiilor lor normale, pericolul apare. Aici, Bale este mult prea lent în acoperirea spațiului.

Deranjul a pornit de la incursiunea lui Messi care l-a scos din poziție pe Casemiro, ceea ce a dereglat mecanismul defensiv.

A doua repriză

Partea a doua s-a desfășurat în nota primei părți.

Realul tot în modulul 4-3-3, fără multe idei ofensive, ducând mingea în partea stângă și aruncând-o în careu.

8 oameni în atac: presiune (cel puțin numerică), dar fără rezultat pe tabelă.

Golul

Mijlocașii celor de la Real Madrid s-au repliat foarte greu la această fază. Bale, de exemplu, se oprește undeva la mijlocul terenului și se mulțumește să privească.

Din cauza lipsei protecției mijlocașilor, Sergio Ramos este nevoit să facă pasul în față, ceea ce, după cum se observă, creează un spațiu mare în spatele său.

Evident, Rakitic speculează acest spațiu și înscrie primul și singurul gol al partidei.

Concluzii

Fără să presteze un joc fantastic, Barcelona și-a adjudecat într-o manieră sigură cele 3 puncte, învingând din nou Realul.

Real Madrid, pentru care și locul 2 pare un obiectiv prea îndrăzneț în aceste momente, nu a făcut neapărat ceva greșit, dar a făcut prea puțin din ce trebuia să facă pentru a spera la mai mult. Au încercat să fie agresivi, să preseze și și-au asumat riscuri. Atitudinea a fost acolo, dar nu și armele prin care să își atingă obiectivul.

Echipa „galacticilor” pare ușor blazată și incapabilă să găsească soluții. Este nevoie de o reîmprospătare la nivelul lotului.